Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenții,
considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi, cu respectarea în special a supremației dreptului și a drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
apreciind că este de dorit să se extindă protecția drepturilor și libertăților fundamentale pentru fiecare, în special dreptul la respectarea vieții private, față de intensificarea circulației peste frontiere a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării automatizate,
reafirmând în același timp angajamentul lor în favoarea libertății de informare, fără a ține seama de frontiere,
recunoscând necesitatea concilierii valorilor fundamentale de respectare a vieții particulare și de liberă circulație a informațiilor între popoare,
au convenit asupra celor ce urmează:
CAPITOLUL I – Dispoziții generale
Articolul 1 – Obiect și scop
Scopul prezentei convenții este de a garanta pe teritoriul fiecărui stat parte, fiecărei persoane fizice, oricare ar fi cetățenia sa sau reședința sa, respectarea drepturilor și libertăților sale fundamentale și, în special, dreptul la viața privată, față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal care îl privesc (protecția datelor).
Articolul 2 – Domeniul de aplicare
În scopul prezentei convenții:
a) date cu caracter personal reprezintă orice informație privind persoana fizică identificată sau identificabilă (persoană vizată);
b) fișier automatizat înseamnă orice ansamblu de informații care face obiectul unei prelucrări automatizate;
c) prelucrarea automatizată înseamnă următoarele operațiuni efectuate în totalitate sau parțial cu ajutorul procedeelor automatizate: înregistrarea datelor, aplicarea acestor date prin operațiuni logice și/sau aritmetice, modificarea lor, ștergerea, extragerea sau difuzarea;
d) responsabil de fișier înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritate publică, serviciu sau orice alt organism care este competent conform legii naționale pentru a decide care va fi finalitatea fișierului automatizat, ce categorii de date cu caracter personal trebuie înregistrate și ce operațiuni li se vor aplica.
Articolul 3 – Definiții
1. Părțile se angajează să aplice prezenta convenție fișierelor și prelucrărilor automatizate de date cu caracter personal în sectorul public și în sectorul privat.
2. Orice stat poate, cu ocazia semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare sau în orice alt moment ulterior, să facă cunoscut printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei:
a) că nu va aplica prezenta convenție unei anumite categorii de fișiere automatizate de date cu caracter personal, a căror listă va fi depusă. Nu se includ în această listă categoriile de fișiere automatizate de date supuse, potrivit dreptului său intern, unor dispoziții de protecție a datelor. În consecință, această listă va fi amendată printr-o nouă declarație atunci când categorii suplimentare de fișiere automatizate de date cu caracter personal vor fi supuse regimului său de protecție a datelor;
b) că va aplica prezenta convenție în egală măsură informațiilor aferente grupărilor, asociațiilor, fundațiilor, societăților, corporațiilor sau oricărui alt organism care grupează direct ori indirect persoane fizice având sau nu personalitate juridică;
c) că va aplica prezenta convenție în aceeași măsură fișierelor de date cu caracter personal care nu fac obiectul prelucrării automatizate.
3. Orice stat care a extins câmpul de aplicare a prezentei convenții prin una dintre declarațiile prevăzute la pct. 2 lit. b) sau c) poate să indice în respectiva declarație că extinderile nu se aplică decât anumitor categorii de fișiere cu caracter personal a căror listă va fi depusă.
4. Orice stat care a exclus anumite categorii de fișiere automatizate de date cu caracter personal prin declarația prevăzută la pct. 2 lit. a) nu poate pretinde aplicarea prezentei convenții la asemenea categorii de către o parte care nu le-a exclus.
5. În același timp o parte care nu a procedat la una sau la alta dintre extinderile prevăzute la pct. 2 lit. b) și c) nu se poate prevala de aplicarea prezentei convenții cu privire la aceste puncte față de o parte care a făcut o astfel de extindere.
6. Declarațiile prevăzute la pct. 2 produc efecte juridice în momentul intrării în vigoare a convenției față de statul care le-a formulat, dacă acest stat le-a făcut în momentul semnării sau la depunerea instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare sau după trecerea unei perioade de 3 luni de la primirea lor de către secretarul general al Consiliului Europei, dacă ele au fost formulate ulterior. Aceste declarații vor putea fi retrase în totalitate sau parțial printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte la 3 luni de la data primirii unei astfel de notificări.
CAPITOLUL II – Principii de bază pentru protecția datelor
Articolul 4 – Angajamentele părților
1. Fiecare parte ia, în dreptul său intern, măsurile necesare pentru a pune în practică principiile de bază ale protecției de date, enunțate în prezentul capitol.
2. Aceste măsuri trebuie să fie luate cel mai târziu în momentul intrării în vigoare a prezentei convenții pentru statul respectiv.
Articolul 5 – Calitatea datelor
Datele cu caracter personal care fac obiectul unei prelucrări automatizate trebuie să fie:
a) obținute și prelucrate în mod corect și legal;
b) înregistrate în scopuri determinate și legitime și nu sunt utilizate în mod incompatibil cu aceste scopuri;
c) adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate;
d) exacte și, dacă este necesar, actualizate;
e) păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor în cauză pe o durată ce nu o depășește pe cea necesară scopurilor pentru care ele sunt înregistrate.
Articolul 6 – Categorii speciale de date
Datele cu caracter personal privind originea rasială, opiniile politice, convingerile religioase sau de altă natură, precum și datele cu caracter personal privind sănătatea sau viața sexuală nu vor putea fi prelucrate în mod automat, cu excepția cazului în care normele de drept intern prevăd garanții adecvate. Această condiție este valabilă și în cazul datelor cu caracter personal privind condamnările penale.
Articolul 7 – Asigurarea securității datelor
Pentru protejarea datelor personale înregistrate în fișiere automatizate împotriva distrugerii accidentale sau neautorizate ori pierderii accidentale, precum și împotriva accesului în scopul modificării sau difuzării neautorizate vor fi luate măsuri de securitate potrivite.
Articolul 8 – Garanții complementare pentru persoana în cauză
Orice persoană trebuie:
a) să aibă cunoștință de existența unui fișier automatizat de date cu caracter personal, de scopurile sale principale, precum și de identitatea și de locul de reședință obișnuit sau de sediul principal de care aparține proprietarul fișierului;
b) să obțină la intervale rezonabile și fără întârziere sau cu cheltuieli excesive confirmarea existenței sau inexistenței în fișierul automatizat de date cu caracter personal care o privesc, precum și comunicarea acestor date sub o formă inteligibilă;
c) să obțină, dacă este cazul, modificarea acestor date sau ștergerea lor, dacă acestea au fost prelucrate fără a se respecta dispozițiile din dreptul intern care aplică principiile de bază enunțate la art. 5 și 6;
d) să dispună de o cale de atac, dacă nu s-a dat curs la o cerere de confirmare, sau, dacă este cazul, de comunicare, de modificare ori de ștergere, prevăzute la lit. b) și c).
Articolul 9 – Excepții și restricții
1. Nici o excepție la dispozițiile cuprinse la art. 5, 6 și 8 nu este admisă decât în limitele definite în prezentul articol.
2. Este posibilă derogarea de la dispozițiile prevăzute la art. 5, 6 și 8 când o astfel de derogare, prevăzută prin legea părții, constituie o măsură necesară într-o societate democratică pentru:
a) protejarea securității statului, siguranței publice, intereselor monetare ale statului sau reprimarea infracțiunilor penale;
b) a proteja persoanele în cauză sau drepturile și libertățile celorlalți.
3. Restricții de la exercitarea drepturilor enunțate la lit. b), c) și d) ale art. 8 pot fi prevăzute de legea pentru fișierele automatizate de date cu caracter personal utilizate în scopuri statistice sau pentru cercetări științifice, dacă nu există evidente riscuri de a se aduce atingere vieții private a persoanelor în cauză.
Articolul 10 – Sancțiuni și căi de atac
Fiecare parte se angajează să stabilească sancțiuni și căi de atac adecvate în cazul violării dispozițiilor de drept intern care dau efect principiilor de bază pentru protecția datelor, enunțate în prezentul capitol.
Articolul 11 – Flux transfrontalier de date
Nici una dintre dispozițiile cuprinse în prezentul capitol nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere capacității fiecărei părți de a acorda persoanelor în cauză o protecție mai extinsă decât cea prevăzută prin prezenta convenție.
CAPITOLUL III – Principii de bază pentru protecția datelor
Articolul 12 – Flux transfrontalier de date cu caracter personal și drept intern
1. Următoarele dispoziții se aplică transferurilor dincolo de frontierele naționale, prin orice mijloace, ale datelor cu caracter personal care fac obiectul unei prelucrări automatizate sau care sunt colectate în scopul de a le supune unei astfel de prelucrări.
2. O parte nu poate decât în scopul protejării vieții private să interzică sau să supună unei autorizații speciale fluxurile transfrontaliere de date cu caracter personal destinate să ajungă pe teritoriul altei părți.
3. Totodată oricare dintre părți are posibilitatea să facă derogări de la dispozițiile paragrafului 2:
a) în măsura în care legislația sa prevede o reglementare specifică pentru anumite categorii de date cu caracter personal sau de fișiere automatizate de date cu caracter personal, în funcție de natura acestor date ori a acestor fișiere, decât dacă reglementările celeilalte părți prevăd o protecție echivalentă;
b) când transferul este efectuat plecând de pe teritoriul său pe teritoriul unui stat ce nu este parte prin teritoriul unei alte părți, în scopul evitării ca astfel de transferuri să nu încalce legislația părții vizate la începutul prezentului paragraf.
CAPITOLUL IV – Întrajutorare
Articolul 13 – Cooperarea între părți
1. Părțile se angajează să își acorde asistență mutuală pentru punerea în practică a prezentei convenții.
2. În acest scop:
a) fiecare parte desemnează unul sau mai mulți reprezentanți ai autorităților, cărora le comunică numele și adresa secretarului general al Consiliului Europei;
b) fiecare parte care a desemnat mai mulți reprezentanți ai autorităților indică, în cazul comunicării vizate la alineatul precedent, și competența fiecărui astfel de reprezentant.
3. Un reprezentant al autorității desemnat de către o parte la solicitarea reprezentantului autorității desemnat de o altă parte:
a) va furniza informații privind dreptul intern și practica sa administrativă în domeniul protecției datelor;
b) va lua conform normelor sale de drept intern și numai în scopul protejării vieții private toate măsurile adecvate pentru a furniza informații de fapt privind o prelucrare automatizată anume efectuată pe teritoriul său, cu excepția totuși a datelor cu caracter personal care fac obiectul acestei prelucrări.
Articolul 14 – Asistență acordată persoanelor în cauză, care își au reședința în străinătate
1. Fiecare parte asigură asistență oricărei persoane care are reședința în străinătate, pentru exercitarea drepturilor prevăzute în normele sale de drept intern, ce dau efect principiilor enunțate la art. 8.
2. Dacă o astfel de persoană își are reședința pe teritoriul unei alte părți, ea trebuie să aibă posibilitatea să își prezinte solicitarea prin intermediul reprezentantului autorității desemnat de către această parte.
3. Solicitarea de asistență trebuie să conțină toate indicațiile necesare, privind mai ales:
a) numele, adresa și orice alt element pertinent de identificare care îl privește pe solicitant;
b) fișierul automatizat de date cu caracter personal la care se referă solicitarea sau proprietarul acestui fișier;
c) scopul solicitării sale.
Articolul 15 – Garanții privind asistența furnizată de către reprezentanții desemnați ai autorităților
1. Un reprezentant al autorității desemnat de către o parte care a primit informații de la un reprezentant al autorității desemnat de o altă parte, fie în sprijinul unei solicitări de asistență, fie ca răspuns la o solicitare de asistență, pe care a formulat-o el însuși, nu va putea utiliza aceste informații în alte scopuri decât cele specificate în solicitarea de asistență.
2. Fiecare parte va veghea ca persoanele care aparțin sau care acționează în numele autorității desemnate să fie supuse obligativității păstrării secretului sau confidențialității acestor informații.
3. În nici un caz o autoritate desemnată nu va fi autorizată să facă, potrivit art. 14 paragraful 2, o solicitare de asistență în numele unei persoane interesate, cu reședința în străinătate, din proprie inițiativă și fără consimțământul expres al acestei persoane.
Articolul 16 – Refuzul solicitărilor de asistență
O autoritate desemnată, sesizată printr-o solicitare de asistență făcută în termenii art. 13 sau 14, nu poate refuza să îi dea curs decât dacă:
a) solicitarea este incompatibilă cu competențele în domeniul protecției datelor ale autorităților abilitate să răspundă;
b) solicitarea nu este făcută conform dispozițiilor prezentei convenții;
c) punerea în executare a solicitării ar fi incompatibilă cu suveranitatea, securitatea sau păstrarea ordinii publice ale părții care a desemnat-o ori cu drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor înzestrate cu jurisdicție de către această parte.
Articolul 17 – Cheltuieli și proceduri de asistență
1. Asistența reciprocă pe care părțile și-o acordă în termenii art. 13, precum și asistența pe care o asigură persoanelor în cauză, cu reședința în străinătate, în termenii art. 14, nu va lăsa loc plății unor cheltuieli și taxe, altele decât cele aferente experților și interpreților. Aceste cheltuieli și taxe vor fi în sarcina părții care a desemnat autoritatea care a făcut solicitarea de asistență.
2. Persoana în cauză nu poate fi obligată să plătească în legătură cu demersurile întreprinse în numele său, pe teritoriul unei alte părți, cheltuieli și taxe, altele decât cele care intră în obligația persoanelor cu reședința pe teritoriul acestei părți.
3. Celelalte modalități privind asistența, mai ales formele și procedurile, precum și limbile utilizate, vor fi stabilite direct între părțile implicate.
CAPITOLUL V – Comitet consultativ
Articolul 18 – Componența comitetului consultativ
1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții se va constitui un comitet consultativ.
2. Fiecare parte va desemna în acest comitet un reprezentant și un locțiitor. Oricare stat membru al Consiliului Europei, care nu este parte la convenție, are dreptul de a fi reprezentat în comitet de către un observator.
3. Comitetul consultativ poate, printr-o decizie luată în unanimitate, să invite orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu este parte la convenție, să fie reprezentat printr-un observator la una dintre reuniunile sale.
Articolul 19 – Funcțiile comitetului consultativ
Comitetul consultativ:
a) poate face propuneri în vederea facilitării sau ameliorării aplicării convenției;
b) poate face propuneri de amendament la prezenta convenție, conform art. 21;
c) formulează un aviz asupra oricărei propuneri de amendament la prezenta convenție, care îi este supus conform art. 21 paragraful 3;
d) poate, la solicitarea unei părți, să exprime un aviz asupra oricărei probleme relative la aplicarea prezentei convenții.
Articolul 20 – Procedură
1. Comitetul consultativ este convocat de către secretarul general al Consiliului Europei. Prima reuniune de lucru va avea loc în cursul celor 12 luni ce urmează intrării în vigoare a prezentei convenții. El se reunește în continuare cel puțin o dată la 2 ani și, în orice caz, de fiecare dată când o treime din numărul reprezentanților părților solicită convocarea sa.
2. Majoritatea reprezentanților părților constituie cvorumul necesar pentru a ține o reuniune a comitetului consultativ.
3. La încheierea fiecărei reuniuni comitetul consultativ supune Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei un raport asupra lucrărilor și funcționării convenției.
4. Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei convenții, comitetul consultativ își stabilește regulamentul său interior de funcționare.
CAPITOLUL VI – Amendamente
Articolul 21 – Amendamente
1. Amendamente la prezenta convenție pot fi propuse de către o parte, de către Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei sau de către comitetul consultativ.
2. Orice propunere de amendament este comunicată de către secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei și fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta convenție, conform dispozițiilor art. 23.
3. În plus, orice amendament propus de către una dintre părți sau de către Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei este comunicat comitetului consultativ care supune Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei avizul său privind amendamentul propus.
4. Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei examinează amendamentul propus și orice aviz propus de către comitetul consultativ și poate aproba amendamentul.
5. Pentru acceptare textul oricărui amendament aprobat de Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei conform paragrafului 4 este transmis părților.
6. Orice amendament aprobat conform paragrafului 4 va intra în vigoare la a 30-a zi după ce toate părțile vor fi informat secretarul general al Consiliului Europei despre acceptul lor.
CAPITOLUL VII – Clauze finale
Articolul 22 – Intrare în vigoare
1. Prezenta convenție este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă spre ratificare, acceptare sau aprobare. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care 5 state membre ale Consiliului Europei își vor fi exprimat consimțământul de a fi legate prin convenție, conform dispozițiilor paragrafului precedent.
3. Pentru oricare stat membru care își va exprima ulterior consimțământul de a fi legat de prevederile convenției, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 23 – Aderarea statelor nemembre
1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei va putea să invite orice stat nemembru al Consiliului Europei să adere la prezenta convenție, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20.d al Statutului Consiliului Europei și cu unanimitatea reprezentanților statelor contractante care au dreptul să facă parte din comitet.
2. Pentru fiecare stat care aderă convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare pe lângă secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 24 – Clauză teritorială
1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile pe care se va aplica prezenta convenție.
2. Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenții asupra oricărui teritoriu desemnat în declarație. Convenția va intra în vigoare în privința noului teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii declarației de către secretarul general al Consiliului Europei.
3. Orice declarație făcută în baza celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în această declarație, prin notificarea adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea produce efecte juridice în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 25 – Rezerve
Nu este admisă nici o rezervă de la dispozițiile prezentei convenții.
Articolul 26 – Denunțare
1. Oricare parte poate în orice moment să denunțe prezenta convenție, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunțarea va produce efecte juridice cu începere din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 27 – Notificări
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei și oricărui stat care a aderat la prezenta convenție:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aderare sau de aprobare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenții, conform art. 22, 23 și 24;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenție.
Drept care subsemnații, legal împuterniciți în acest scop, am semnat prezenta convenție.
Semnat la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, în limbile franceză și engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificată pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei și oricărui stat invitat să adere la prezenta convenție.
* Această Conveție a fost ratificată prin Legea nr. 682/2001.
* Această Convenție a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 21 decembrie 2001.
No tags for this post.